Catedrala

...Cerul ,brãzdat de-a latul de dungi castanii murdare şi albastru-verzui, atârna pânã aproape de cladarâm şi pe jos pete mari albe însemnau locurile unde se zdrobiserã nori a cupidoni cazuţi...

Uşa de la intrare se închisese în urmã cu zgomotul unui sãrut pe-un umãr gol.

Înauntru era cald şi mirosea a zahãr cu scorţişoarã îmbâcsitã cu religie.

Sub capela catedralei, pereţii erau vopsiţi cu muzicã şi sunet de coruri gregoriene.

La altar, a parintelui sfânt cuvânt îşi desfãcea razele pe îndelete şi le aventura, prevazator, prin locuri cu neputinţã de atins direct, curbându-le în unghiuri rotunjite şi undelemnii, dar se izbea de lucruri foarte negre şi atunci şi le retrãgea iute de tot, cu o mişcare nervoasã şi precisã de caracatiţã aurie.

În întuneric zeci de forme se înfundau pieziş printre valuri de pãcate dominate de cupole de sticlã care cãpãtau, la luminã, o sclipire verde-albãstruie şi nesigurã.

În ochii lor staruiau, apolinic, pictatele icoane plângând cu lacrimi mari, eliptice si mlãdioase, ingheţau cu o uşoarã trosniturã, se rostogoleau pe haine şi alergau prin praf.

Se aşternu o tãcere îmbelşugatã-n jur, şi cea mai mare parte a lumii începu sã valoreze pentru ei cãt o ceapã degeratã.

Sufletele aşteptau flamande precum vechile cerşetoare ascetice, bãtrâne şi împlântate la porţile metrourilor ce duc lenevos spre cerurile de piatrã şi carãmizi uzate.

În cristal , vinul auriu, greu şi fluid ca un eter apãsãtor luase o strãlucire fosforescentã şi nehotãrâtã, rãspânditã parcã de miriade de puncte luminoase de toate culorile.

Întunericul se închega în straturi concentrice în jurul micului nucleu luminos al lãmpii aprinse la capãtul altarului, încastratã în perete, închisã cu o placã rotunda de cristal mat.
va urma...

Music for a while

Personajul meu reprezinta –concretul, masculinul, realul, …un muzician
El este construit pe o reflectare a omului din spatele lui…
adica: imbracamintea. materialul artistic si sentimental, ipostazele, ideile
o intreaga suita de defecte, cat si calitati

Personajul meu se materializeaza dintr-un context, civil, profan, al cotidianului de zi cu zi, un simplu spectator…care se dezbraca pentru un moment de hainele realitatii si intra intr-un atemporal…ca atunci cand esti indragostit, sau melancolic, sau extatic, sau depresiv, sau….

El, personajul meu, face parte din audienta, din public, din real… dar odata ce intra in acest spatiu, de detasaza din public intrand in atemporal.
Personajul meu are ca modalitate de exteriorizare arta sculpturilor sonore, adica muzica.
Muzica există cât exista un ritm, aşa cum există viaţă când există pulsatie. Deci muzica, este un paradox , o temporalitate intr-un spatiu fara timp.
Dar ca orice sentiment, sau mai bine spus multe dintre sentimente, el este efemer, asa este si aceasta meditatie fara timp… iar personajul meu reintra in randul realului, a profanului si devine din nou, spectator.


Lucrearea pe care el o sa interpreta se numeste Satya- sanscrita- „adevar”
Tot ce te aduce mai aproape de divinitate, si de launtrul tau. Mai este folosit ca termen religios in cultura africana , fiind de fapt un „ritual al tacerii”; nu o tacere apasatoare, nu o tacere lumeasca, ci o meditatie ce trebuie sa reverbereze intr-un saptiu atat definit cat si nelimitat…in lantru, in suflet.



Muzica…
Muzica este o forma de evadare…
Unii citest o carte, altii se plimba, altii iau droguri, manaca dulciuri…

Dar muzica nu este doar o evadare sonora…sau ritmica…ea mai este si una sufleteasca,
A miscarii, a imaginatiei…..ea este o meditatie launtrica.

My Birthday list of possible gifts...(or at least what I would hope to get)

Well let me introduce myself,

the radiant, deviant, absolutely gorgeously looking guy above is none other than me...

Yeah...right, but then, I might be a bit over'confindent with my looks, but only a bit...

Now about the thing that I was meaning to talk about....

well IT"S MY B"DAY (birthday 4 those who don't know)

It's monday on the 7th of APRIL.....

And as I usually either get the most stupid and useless gifts ever, and of course because of my unbaring and annoing courtesy I can't say anything, at most nod in acceptance and receive the gift, or better yet, I don't get them at all and then I can just sob about my pittyful giftless day... (but with a bit of luck that won't be the case...I hope at least!!!).

So, without further delay...here's the list:

*candles (as many as possible, all shapes all sizes)

*fairy books

*books... (ibooks or digital are more than wellcome)

*really crazy underwear, boxers (the crazier the colour, shape, type, pattern the better...by the way I'm an "S" or at most an "M" (underwear)

*a laptop bag or case

*small laptop mouse

*Music - Gabriel Fauré's Requiem, Opera in general

*Any old jewellery or antiques of any sort... (I love antiquities)

*flowers (and the POT is mendatory (in ghiveci adica)

*Tea (of any sorts....)

*Tea related things (mugs, tea pots, tea filters)

*Aromatical and/or esential oils (any sorts...surprize me)

*Fountain pen

*Cool agendas/diary

*a pair of red Converse

*Chocolate (black...the darker the better...hi hi hi)

*Movies (DVDs... CDs...anything that is good and you think that I would consider watching...

seen any good porn lately?)

*Poetry

*B'day Cards

*Jazz scores

*ties (cravate)...plane black (I'm a bit short on those) or any other cool colour or pattern

*hmmm..... any arty stuff

*pay for a tatoo and/or a cool piercing... or just buy me the piercing and I'll make my own hole

*any cool T'shirts (and they have to be S, or XS.... and meybe green...)

*sex toys (this is here just for fun, but hey... all gifts are more than wellcome, shock me if U can)

*any crazy stuff that you can think off..... it just has to be cool

Ultimately I really don't care what U bring just as long as you actually try to put some effort into the whole thing....

Why do we build great walls?

Is it to keep people out,

is it to keep us in, is it to protect us from ourself,

or others from ourself...

Experiment #1

Dragii mei prieteni... Cum eu şi sper cã mulţi din voi sunteţi nişte militanţi ai culturii şi a cultivãrii frumosului, vreau sã va ofer şansa de a cultiva frumosul şi cultura prin un experiment... In acest articol veţi gãsi un santuar al libertaţii, şi prin asta vreau sã negaţi tot ce ţine de frumos, de cultura, de civilizaţie, de literaturã, de artã şi aşa mai departe... Vreau cu ajutorul vostru sã învaţãm din contraste... acestea fiind spuse...pe scurt În acest sapţiu vreau sã scrieţi tot ce vã vine "rãu" in minte...agramatisme, cele mai urâte şi mai triviale înjuraturi pe care le-aţi auzit vreodata sau care aţi vrut vreodatã sã le adresaţi cuiva (evident totul sub o aurã de “ANONIMAT”), perle, reproşuri, blesteme, expresii de “baltã”...(aţi prins ideea).

Ideea de baza a experimentului este sã vedem panã unde se poate întinde prostia, arta urâtului si a degradarii şi in felul acesta, (dat fiind natura comentarilor, pe care vã încurajez sa le faceţi fãrã sã fiţi logaţi, astfel ca anonimatul sa se conserve) sã vã înlãture orice inhibiţie sau timiditate şi sã va dea prilejul de a vã descarca de cuvintele de o candoare murdarã pe care mulţi din voi le-aţi inmagazinat de-alungul anilor. Deci, in concluzie, deoarece, cum urmeazã....hav fun:

Iubire, dezamagire si moarte

Ţi se pare ca aripile vântului te duc vertiginos nu se ştie încotro. Nu mai eşti o fãpturã neîndemãnaticã, neputincioasã, care se ţârãşte anevoie; Nu, tu eşti copilul Naturii!

...natura seamãnã cu o fatã frumoasã, cuprinsã de un vag fior al feminitaţii ce se deşteaptã în ea.

Inima ţi se zbate la unison cu inima ei.
Ea te cuprinde şi te strânge la pieptul ei.
Te contopeşti cu ea.
Corpul iţi devine uşor ca puful.
Asculţi cântecul unor voci tãinuite.

Pãmântul ţi se pare îndepãrtat şi mic, iar norii, care plutesc deasupra, îţi sunt apropiaţi ca nişte fraţi, şi întinzi braţele spre ei. Iar apusul purpuriu revarsã asupra infinitului o luminã misterioasã, poleind cu aur vârfurile copacilor şi trasformând îngrãmãdirile de nori într-o enormã cununã strãlucitoare.

Era clipa plinã de profundã fascinaţie, de speranţã pãtimaşã şi aşteptare. Mica mea lume se contura distinct pe fundalul cerului in flãcari, amurgul se înteţea în jurul meu, înfãşurând universul în umbre crepusculare, iar din urmã se furişa de acum noaptea.

Deasupra luminii cufundate in negurã se întind aripile negre ale noţii, iar în norii posomorâţi se topesc încet amintirile de aur despre soarele dispãrut....se aude ecoul paşilor cuiva, care ba se apropie, ba se sting în depãrtare, iar apoi se aşterne o linişte de mormânt, în care auzi numai batãile propiei inimi şi te cufunzi in somn.

Din pãdurile învãluite de o ceaţa crepuscularã privesc cum frustele petale de luminã se retrag iar oastea fantomaticã a Nopţii- umbrele întunecoase-înainteazã pe tãcute de pe malurile lumii, se mişcã cu paşi invizibili prin rogozul de pe maluri, se strecoarã printre stufarişuri şi se înalţã pe tronul de bezna, în pâlpâirea puternicã a stelelor palide ale palatului sãu fantomatic, de unde apoi împrãştie firea.

E linişte...o linişte asurzitoare...

O ultima razã mai rãtãceşte la malul marii de oglinzi...E linişte din nou.
iar când i-a venit ceasul morţii, în întunericul acela, dinspre mare se apropie o umbrã-n chip de fatã mândrã, care o ia în mânã şi o duce pe cãrãri necunoscute, şi iatã ca întunericul a fost împraştiat de o luminã radioasã, înaintea cãreia lumina zilei era ca un opaiţ faţã de soare. Şi-n aceastã iradiere divinã, razei istovite de putere i se aratã o nalucã; iar naluca era atât de frumoasã de parca ar fi vrajit-o, şi bucuria ei era atât de adâncã, precum e marea, cãreia nu i-a mãsurat înca nimeni adâcimea.

Dar nãluca a disparut, şi odata cu ea si lumina....este atât de

frig...acum...singurã...

Din spate, o atingere de foc îi cuprinde tâmplele în palme, aşa cum ţii sã nu se verse un potir, şi-şi puse gura peste gura ei, ca sã inspire ţipãtul ce-l expirã pentr-un ultim strop de viaţã, şi asemenea unui vis, raza cade într-un somn ca-ntr-un fund de ocean farã ieşire şi farã plângere...

Cerşetorul de iubiri

Priveam spre cerul parfumat cu lacrimi
Priveam spre veşnicul finit,
Cu-o singurã simţire încã,
Cu-un unic si maiestru dor,
Ca cerşetorul de amor.

Cerşeam prin carţi de frunze moarte
Citind himericul descânt,
Sunând o ludicã candoare
Cu echivoc de voluptate.
Ca cerşetorul de iubiri.

Tãcerea îşi întinse aripi,
de flutur lungi si delicate
În timp ce eu cerşeam la lunã
Iubirea, suferinţã dureros de dulce
Sufletul sa mi-l stãpungã.

Sunt cerşetorul de iubiri,
Cãtând amoru-n infinit,
Furând priviri muiate-n vis
si sentimente de cristal
Ca sã îmi potolesc, insaţiabil suflet ce-am.