Cerşetorul de iubiri

Priveam spre cerul parfumat cu lacrimi
Priveam spre veşnicul finit,
Cu-o singurã simţire încã,
Cu-un unic si maiestru dor,
Ca cerşetorul de amor.

Cerşeam prin carţi de frunze moarte
Citind himericul descânt,
Sunând o ludicã candoare
Cu echivoc de voluptate.
Ca cerşetorul de iubiri.

Tãcerea îşi întinse aripi,
de flutur lungi si delicate
În timp ce eu cerşeam la lunã
Iubirea, suferinţã dureros de dulce
Sufletul sa mi-l stãpungã.

Sunt cerşetorul de iubiri,
Cãtând amoru-n infinit,
Furând priviri muiate-n vis
si sentimente de cristal
Ca sã îmi potolesc, insaţiabil suflet ce-am.