Noartea-I dulce’n priãmvarã, liniştitã, rãcoroasã
Ca’ntr’un suflet cu durere o gandire mângâioasã.
Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori,
Scuturând din a lui poale si repezi meteori.
Zori de ziuã se revarsã peste vesela naturã
Prevestind un soare dulce cu luminã şi caldurã.
În curând şi el apare pe-orizontul aurit,
Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverzit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu