Acum, în taina dimineţii
Aştept, o lacrimã de rouã
Sã îmi atinga creştetul, sã mi alinte faţa...
şi-apoi ....
Sã ma trezesc din nou pe astrul inverzit si rece...
La realitatea de mea de plumb,
Inconjurat de mii şi mii de corpuri negre farã feţe...
şi-apoi....
Te vãd, mirosindu-ţi parfumul de cuvinte dulci
Vibrând a sufletu-ţi candoare.
Cu pãrul lung muiat în aur
Slipind a sori de alta datã.
Cu ochii sorbiţi din cerul sacru, umpluţi cu apa mãrilor
Ca sã se oglindeascã-n ei finitul infinitului.
Cu buzele ca trandafirul sângerând a lui pasiune
şi cu o faţã de angelic ce cutremurã-a mea lume.
Ah, bestem ce eşti iubire sfântã, cu himericul tau cânt,
Damnandu-mã la dragoste si suferinţa pur de albã.
Aştept acum celestra luna sã mã învãluie, în a ei râuri de luninã
Sã-i mai înalţ o rugaciune,
un ultim gând transfigurat,
un ultim solo de de artist....
ca numai dupã un moment
sã ma scufund in translucida ei iubire, imbrãţişând sfântul pãcat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu