Personajul meu reprezinta –concretul, masculinul, realul, …un muzician
El este construit pe o reflectare a omului din spatele lui…
adica: imbracamintea. materialul artistic si sentimental, ipostazele, ideile
o intreaga suita de defecte, cat si calitati
Personajul meu se materializeaza dintr-un context, civil, profan, al cotidianului de zi cu zi, un simplu spectator…care se dezbraca pentru un moment de hainele realitatii si intra intr-un atemporal…ca atunci cand esti indragostit, sau melancolic, sau extatic, sau depresiv, sau….
El, personajul meu, face parte din audienta, din public, din real… dar odata ce intra in acest spatiu, de detasaza din public intrand in atemporal.
Personajul meu are ca modalitate de exteriorizare arta sculpturilor sonore, adica muzica.
Muzica există cât exista un ritm, aşa cum există viaţă când există pulsatie. Deci muzica, este un paradox , o temporalitate intr-un spatiu fara timp.
Dar ca orice sentiment, sau mai bine spus multe dintre sentimente, el este efemer, asa este si aceasta meditatie fara timp… iar personajul meu reintra in randul realului, a profanului si devine din nou, spectator.
Lucrearea pe care el o sa interpreta se numeste Satya- sanscrita- „adevar”
Tot ce te aduce mai aproape de divinitate, si de launtrul tau. Mai este folosit ca termen religios in cultura africana , fiind de fapt un „ritual al tacerii”; nu o tacere apasatoare, nu o tacere lumeasca, ci o meditatie ce trebuie sa reverbereze intr-un saptiu atat definit cat si nelimitat…in lantru, in suflet.
Muzica…
Muzica este o forma de evadare…
Unii citest o carte, altii se plimba, altii iau droguri, manaca dulciuri…
Dar muzica nu este doar o evadare sonora…sau ritmica…ea mai este si una sufleteasca,
A miscarii, a imaginatiei…..ea este o meditatie launtrica.
El este construit pe o reflectare a omului din spatele lui…
adica: imbracamintea. materialul artistic si sentimental, ipostazele, ideile
o intreaga suita de defecte, cat si calitati
Personajul meu se materializeaza dintr-un context, civil, profan, al cotidianului de zi cu zi, un simplu spectator…care se dezbraca pentru un moment de hainele realitatii si intra intr-un atemporal…ca atunci cand esti indragostit, sau melancolic, sau extatic, sau depresiv, sau….
El, personajul meu, face parte din audienta, din public, din real… dar odata ce intra in acest spatiu, de detasaza din public intrand in atemporal.
Personajul meu are ca modalitate de exteriorizare arta sculpturilor sonore, adica muzica.
Muzica există cât exista un ritm, aşa cum există viaţă când există pulsatie. Deci muzica, este un paradox , o temporalitate intr-un spatiu fara timp.
Dar ca orice sentiment, sau mai bine spus multe dintre sentimente, el este efemer, asa este si aceasta meditatie fara timp… iar personajul meu reintra in randul realului, a profanului si devine din nou, spectator.
Lucrearea pe care el o sa interpreta se numeste Satya- sanscrita- „adevar”
Tot ce te aduce mai aproape de divinitate, si de launtrul tau. Mai este folosit ca termen religios in cultura africana , fiind de fapt un „ritual al tacerii”; nu o tacere apasatoare, nu o tacere lumeasca, ci o meditatie ce trebuie sa reverbereze intr-un saptiu atat definit cat si nelimitat…in lantru, in suflet.
Muzica…
Muzica este o forma de evadare…
Unii citest o carte, altii se plimba, altii iau droguri, manaca dulciuri…
Dar muzica nu este doar o evadare sonora…sau ritmica…ea mai este si una sufleteasca,
A miscarii, a imaginatiei…..ea este o meditatie launtrica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu